In ultima perioada n-am avut timp nici sa respir! Trezita zilnic cu noaptea-n cap, pe drumuri cat e ziulica de lunga, terminata psihic, ma gandesc serios ca nu mi-ar strica o statuie mare si colorata in centrul orasului pe care sa scrie cu litere de-o schioapa: in memoria eroului cazul la datorie! Nu pe front, ci pe strazile pline de gropi ale capitalei, la drum de seara intre 2 destinatii imprecise. As deveni vedeta post mortem si cu siguranta gandul asta mi-ar asigura o eternitate fericita:)).
Dar pana atunci...
