De cand ma stiu am fost o fire sociabila,prietenoasa,zambitoare. Nu mi-a fost niciodata greu sa-mi fac prieteni sau sa ma apropi de oameni...insa mi-a fost intotdeauna greu sa-i tin langa mine. Desi am incercat sa ofer prietenia mea intr-un mod cat mai sincer si dezinteresat, si m-am luptat din rasputeri cu impulsul de a astepta acelasi lucru inapoi...desi am sarit intotdeauna in ajutorul celui de langa mine si niciodata,dar niciodata nu am "lovit" pe nimeni care nu a metitat...ba,nici chiar cel care a meritat nu a primit nimic in schimb,nicio razbunare,nicio moneda,niciun repros. De ce?? Habar n-am!! Sunt un om calm,linistit, merg pe drumul meu fara sa ma intereseze ce face cel din stanga mea,sau din fata mea...uneori ma gandesc ca poate din comoditate nu am intors palma celui ce o merita,poate din frica de a nu-mi strica linistea cea mult iubita. Nu stiu,sunt multe posibile explicatii si sincer nici nu-mi bat capul cu ele...tot ce stiu este ca nu-mi plac certurile,complicatiile. Revenind la subiect, vroiam sa evidentiez cum fara sa vreau ma trezesc langa mine cu oameni rai...din prieteni se transforma peste noapte in "dusmani", invidiosi,plini de venin. Si nu,nu cred in teoria ca si-au ascuns adevarata fata iar eu nu am fost in stare sa o vad....sunt un om care se pricepe la oameni si stiu sigur ca nu te poti preface prea mult, si chiar daca poti,la un moment dat tot faci o greseala,tot scapa ceva.
Nu ma plang,sa nu credeti ca nu am prieteni, am, si ii iubesc mult...insa merg pe principiul "putini si buni"...si sunt mai ales barbati:P. Nu stiu de ce,intotdeauna am atras invidia femeilor...si nu o spun cu mandrie:(. Nu sunt genul de fata dupa care sa intorci capul pe strada si sa te trezesti in stalp, nu am 1,80 , nici craci pana in gat si nu am fost niciodata o fata "populara". Insa am cap si stiu sa-l folosesc, imi cunosc bine calitatile si defectele incat sa stiu ce sa arat si ce nu,ce sa scot in evidenta si ce nu...si am incredere in mine! Da,am incredere si asta cred ca este cel mai important lucru,caci atunci cand ai incredere in tine nu ai nevoie de nimeni care sa-ti confirme absolut nimic despre tine...tu stii,si este de ajuns. Si cred ca de aici se trag invidia si veninul celor din jur: ii roade ca nu ai nevoie de ei, ca nu depinzi de ei si de parerile lor!
Sunt sigura ca multe va regasiti in ceea ce am spus mai sus,si sunt la fel de sigura ca pana acum poate nu v-ati gandit niciodata ca tocmai increderea vostra e vinovata pentru lucrurile mai putin frumoase ce vin din partea celorlalti:P...am dreptate??
Insa lucrurile devin cu adevarat dramatice atunci cand increderea incepe sa piara...atunci cand lasam rautatile sa ne raneasca,ii lasam sa-si atinga scopul. Si asa ajung la prietena mea X,caci datorita ei scriu aceasta postare (puteam sa spun asta de la inceput,dar ma stiti ca-mi place sa-mi tocesc unghiile pe tastatura...si vorbesc mult de fel:P). Acum cateva zile am observat cu stupoare cum increderea ei de sine este "grav avariata", cum a inceput sa creada niste minciuni spuse de o persoana evident rau intentionata,aceste minciuni erau culmea,chiar despre ea. O vad cum se uita in oglinda si nu se mai vede clar,se uita la ea si parca nu se distinge...ea vede imaginea pe care altcineva i-a sugerat-o....se vede pe sine prin ochii altora. Este demoralizant si exasperant sa o vad cum desi este constienta ca acea pesoana nu vrea decat sa-i faca rau, ea continua sa se uite in ochii ei si sa o creada. Continua sa o lase sa-i calce increderea in picioare...cum se poate ca cineva sa-ti spuna ca esti grasa (de exemplu),tu avand 50 kg...si culmea,sa incepi sa te vezi/crezi grasa?? Ei bine,se poate...manipularea este foarte simpla dupa ce ai inlaturat increderea.
Stiu ca sunt vaga in exprimare,nu pot da mai multe detalii si nici exemple din motive personale, si chiar daca le-as da nu ar avea niciun rost. Sunt sigura ca ati prins ideea!
Motivul acestei postari este unul si foarte important: suntem femei si stim cu toatele ca suntem rautacioase intre noi,nu suntem toate zeite,sau modele...insa toate,absolut toate suntem frumoase in felul nostru.Poate nu suntem mereu cele mai sincere fiinte si poate nici cele mai blande si cu siguranta uneori gresim( uneori poate mai des:P), insa un lucru este sigur....niciodata nu trebuie sa ne pierdem increderea in noi!!! Si niciodata nu ar trebui sa incercam sa spulberam increderea altora,indiferent cat de rai au fost cu noi....acea incredere,desi nu-si dau seama...este tot ce au! Si da, cred cu putere ca atunci cand ai incredere in tine nimic nu te poate dobori!! Si sper cu tarie ca prietena mea va gasi o cale de a deschide ochii,de a scapa de sub acea presiune si de a-si recapata increderea si linistea....si sper ca stie,ca eu voi fi langa ea indiferent de situatie,gata oricand sa o sustin!
V-am pupat !
