V-am mai povestit cu alte ocazii, despre cum eram pe vremea cand eram copil, insa niciodata n-am dat prea multe detalii. Cu ocazia subiectului de astazi, cred ca e timpul sa aprofundez putin problema, pentru a ma face inteleasa cat mai bine.
Din start va spun ca n-am fost un copil frumos. Nici macar dragut. Eram o bondoaca grasuna, tuciurie si paroasa. Distanta dintre mine si un copil frumos, era ca de la cer la pamant, daca nu mai mare. Sigur, mama m-ar contrazice vehement, dar parerea ei nu conteaza, e subiectiva ca doar sunt fiica-sa, deci normal ca ma vedea frumoasa. Si nu m-am oprit doar la aceste "calitati". La varsta de 5 ani, dupa un control oftalmologic, m-am ales cu o pereche de ochelari, "funduri de sifon" de toata frumusetea. N-am fost deloc incantata de ei, dar cand ai doar 5 ani, nu prea te poti impotrivi. Mai ales ca hipermetropia mea masura +5, iar fara ei, nu vedeam nici pe unde calc.
Eram o combinatie nefericita intre un Tweety (ala mic, cu capul mare) prajit de soare si Victor Ciorbea (cel cu ochelarii vesnic cas). N-am avut nicio sansa in fata blondelor cu par matasos, firave, cu ochi albastri si piele de bebelus ce le aveam drept colege. Batalia era pierduta din start.
Si fix cand credeam ca lucrurile nu pot sta mai rau de atat, pe la 15 ani, am primit vestea ca e musai sa port aparat dentar. Nu aveam dintii strambi, muscatura era problema si inca una destul de serioasa. N-am avut incotro nici de data asta. Mi-am adaugat o superba sarma pe dinti care atragea toate privirile. Ghinionul meu a fost ca-n perioada aia se difuza la tv serialul de mare succes Betty cea urata. Cred ca intuiti urmarea:)). Stim cu totii zicala "de ce ti-e frica nu scapi", iar in cazul meu, ca un facut, s-a adeverit si aplicat intotdeauna. Semanam izbitor de mult cu acea Betty : bruneta cu breton, ochelari mari si aparat dentar, iar celor din jur nu le-a luat mult sa-si dea seama.
Uite asa s-a dus naiba increderea mea! Asa am ajuns sa ma privesc prin ochii celorlalti si sa ma vad hidoasa. Asa am ajuns sa nu mai port aparatul dentar (era mobil si-l puteam da jos cand doream) desi era important pentru sanatatea mea. Nu-mi doream decat sa fiu la fel ca ceilalti. Sa ma accepte si sa ma amestec printre ei in multime...acum realizez cat de naiva eram!
Au trecut mai bine de 10 ani de atunci. M-am schimbat fizic, dar mai ales psihic. Am invatat intre timp ca frumusetea-i relativa si nu e nimic rau in a fi diferit. Am intalnit oameni care m-au placut pentru ceea ce sunt, m-au iubit chiar si pentu defectele mele si m-au invatat cat de mult conteaza sa am incredere in mine. Am invatat sa ma accept asa cum sunt, sa-mi pun in valoare calitatile si sa ignor vocea lumii.
Acum, la 26 de ani, mi-am pus din nou aparat dentar. Si nu mobil, ci brecketi pe fiecare dinte. Iar de data asta nu m-a obligat nimeni, a fost alegerea mea. Am decis sa fac ce e mai bine pentru mine si pentru sanatatea mea. Daca in urma cu 11 ani as fi avut mintea de acum, cu siguranta problema era demult rezolvata. Dar pana la urma, niciodata nu e prea tarziu, dintii migreaza toata viata, deci nu va lasati pacaliti de ideea ca sunteti prea batrani pentru asa ceva.
Nu mai este o rusine sa porti aparat dentar, ba din contra, am primit numai reactii pozitive la adresa lui. Iar daca cuiva nu-i place aparatul meu, este fix problema lui. Am incredere in mine si n-am nevoie de confirmarea nimanui in nicio privinta, cu atat mai mult cand vine vorba de infatisarea mea.
Si credeti-ma pe cuvant ca e mai placut sa vezi niste sarme pe dinti decat o dantura distrusa, cu dinti strambi si poate chiar carii. Dupa cum spune prietena mea Stella (care este si stomatologul meu): nimic nu se compara cu un zambet frumos, cu o dantura frumoasa si merita sa faci tot ce-ti sta in putere pentru a le obtine.
Am scris acest articol din dorinta de a fi un exemplu pentru alte persoane care poate, trec prin aceleasi experiente/stari prin care am trecut eu.
Haideti sa nu-i mai lasam pe ceilalti sa decida pentru noi! Increderea de sine nu o vom primi de la ei, o avem cu totii in noi, trebuie doar sa invatam s-o crestem frumos. Frumusetea in schimb, se invata, se perfectioneaza si evolueaza. Iar o dantura frumoasa este un must!
Daca aveti nevoie de aparat dentar, nu stati nicio clipa pe ganduri! Este o investitie destul de mare, dar va garantez ca in final merita efortul!
Meriti sa investesti in tine, meriti un un zambet perfect!
