Nu mai am putere nici macar sa ma revolt,sa ma intreb retoric " de ce eu?"," de ce iar?", nu-mi mai permit nici macar sa fiu bulversata de situatie si trairi, ci doar sa accept resemnata si cu durere ca "asa a fost sa fie".
E mult prea dureros sa poti scrie in cuvinte ce simti atunci cand iti sunt frante aripile,cand iti sunt spulberate visele si asteptarile daramate!Atunci cand crezi ca ai gasit,in sfarsit, un om care te intelege fara ca tu sa te chinui sa te faci inteleasa,care sa te simta asa cum esti cu adevarat,sa-si doreasca sa te cunoasca si sa te descopere...iti pare ca visezi,ca e ireal...si da,de cele mai multe ori asa si este! Realizezi dupa un timp ca nimic din ceea ce ai crezut nu a fost real,nimic din ceea ce ai sperat nu s-a adeverit,nimic din ceea ce ai simtit nu a contat.
Si nu iti plangi de mila, pentru ca nu e prima data cand te trezesti la pamant,cu sufletul calcat in picioare...esti calita...viata,situatiile si mai ales oamenii te-au adus in acest stadiu. Nu-ti mai permiti sa versi nicio lacrima, cel putin nu in public, caci esti contienta ca nu e prima oara, e poate a 4-a,sau a 10-a oara cand o patesti...si ti-e rusine ca nu ti-ai invatat lectia din prima!
Ti-e rusine de faptul ca nu ai anticipat evolutia sentimentelor,de faptul ca ai ignorat toate semnele ce te puneau in garda,de faptul ca IAR ai avut incredere in cine nu trebuia si IAR ti-ai daruit sufletul in van...dar mai ales ti-e rusine pentru ca stii ca de-ar fi sa dai timpul inapoi ai face lucrurile exact la fel. Ai repeta aceeasi greseala la nesfarsit...de ce? pentru ca atat cat dureaza iluzia dragostei si speranta,te simti al naibii de bine!!
Si totusi care este concluzia?? Ei bine,concluzia ar trebui sa sune cam asa: Ne dorim cu disperare sa ne indragostim,sa visam,sa avem aripi...uneori alegem bine,de cele mai multe ori alegem sa ne indragostim de imaginea din capul nostru,nu de omul care se afla langa noi, nu-l vedem asa cum este el de fapt.
Deznodamantul este mai mult decat evident, cand imaginea dispare,apare durerea... iluziile se spulbera,iar tu realizezi ca IAR te-ai pacalit...si esti disperata si indurerata dar cu toate astea tii cu dintii de el,nu vrei sa-i dai drumul,nu-l lasi sa plece. Mai vrei o clipa dulce alaturi de el,mai vrei un moment de exatz, mai vrei o amintire care sa-ti tina de cald in noaptea ce va veni...si tot mai vrei,si mai vrei...cu riscul ca va durea si mai mult,tu tot mai vrei... de ce?? Eu as spune asa:
Iubim sa gresim...pentru ca greseala,desi dureroasa...este atat de dulce!!!
M-am gandit foarte mult la ce sa-ti spun...si mi-e mai usor sa iti scriu aici:
RăspundețiȘtergereNu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete...(Ocatvian Paler)
Manuela
True ,,,, stii k sunt langa tine daca ai nevoie... si daca nu ai :P si stii k am trecut si eu prin astea .. love ya
RăspundețiȘtergeredraga Deea, si eu am trecut prin aceleasi stari ca tine in aceasta saptamana. Eu as indrazni sa spun ca sunt si mai masochista: stiu ca fericirea mea indelungata nu este alaturi de el, dar pentru putina vreme tot imi doresc sa prelungesc agonia.
RăspundețiȘtergereIti doresc ce imi doresc si mie, sa ne vindecam, sa nu mai fim prostite, sa iertam si sa deschidem ochii si inima cui ne merita.
Te pup si fruntea sus
Manu te pup!!! Giusy ms frumos,pup!
RăspundețiȘtergereDenisa te inteleg perfect,in cazul meu insa situatia e complicata si nu are rezolvare...cu toate astea mi-e greu sa ma desprind! Sper sa gasesc o rezolvare si repede:). Iti multumesc pentru urarile frumoase,la fel iti doresc si eu! Te pup
RăspundețiȘtergereHai draga, ce e cu postarea asta?! Nu-mi place sa citesc asa ceva la tine! Lasa-le naibii de iubiri ca maine va veni alta si gaseste-ti fericirea in altceva ca intotdeauna exista langa tine ceva care sa te faca fericita. Trebuie doar sa vezi. Hai, deschide ochii!
RăspundețiȘtergereHehe,ms Andreea,ai dreptate,asta incerc sa fac...si incet,incet reusesc. Astazi sunt intr-o stare mult mai buna:). Te pup
RăspundețiȘtergere