Multe ganduri ma
macina astazi,imi trec prin minte o multime de intrebari…toate incep cu
inevitabilul "de ce" . De ce eu ? De ce asa ?
De ce nu altfel ? De ce acum ? Si lista poate continua la
nesfarsit L.Nu este o zi in care am vreo revelatie, nici macar o zi in care sa-mi cantaresc la gram existenta,frustrarile si
angoasele, este doar o zi in care ma gandesc cat de mult conteaza oamenii pe
care-i intalnim. Despre asta am vb aseara cu prietena mea si am ajuns la
concluia ca esti ceea ce traiesti. Ok,toti stim asta..dar cati dintre noi o
constientizam ? Pentru ca orice om pe care-l intalnesti si caruia ii
deschizi o portita cat de mica spre tine, lasa o amprenta asupra ta. Una sau
mai multe ! Mai bine conturate sau doar linii fine,sterse, a ceva ce s-ar
vrea o amprenta. Nici nu conteaza cu adevarat,chiar si acele mici linii fac o
mare diferenta si te schimba putin cate putin. Nu putem controla destinul,nu
putem sti pe cine si unde vom intalni si cum acea persoana ne va influenta in
viitor. Dar in timp,amprenta dupa amprenta, ne trezim de nerecunoscut! Poate
suntem multumiti de noi,poate nu…un lucru este clar : nu mai suntem cum
eram,nu mai suntem noi ! Si nu pentru ca am ales se facem o schimbare ci
pentru ca evenimentele pe care le-am trait si oamenii ce ne-au iesit in
cale,ne-au transformat in omul de astazi. Omul precaut,care nu asteapta nimic
de la nimeni,invatat cu dezamagirea sau poate cu durerea,care stie ca nu se
poate baza decat pe el. A devenit pragmatic,singuratic,nemilos si fricos in
acelasi timp. Si pentru toate astea nu trebuie sa le "multumim" decat celor care au trecut prin viata noastra,mai
buni sau mai rai,datorita lor astazi suntem diferiti.
Stiu ca nu va
spun nimic nou,sunt lucruri cunoscute deja…insa cati dintre noi avem cu
adevarat grija cui ii dam voie sa intre in viata noastra ? Cati inchidem
usa,punem zavorul si nu deschidem pana nu auzim parola magica ? Probabil
niciunul,sau foarte putini.
Eu astazi am
concluzionat ca n-am sa mai las pe nimeni sa intre pe acea usa fara parola de
siguranta, ca n-am sa mai las pe nimeni sa-si puna fortat ampreunta asupra mea,ca n-am
sa mai plec urechea la ce spun unii si altii,ca am sa fiu asa cum vreau eu,nu
altii.De astazi m-am decis sa ma limitez la un numar de amprente,in asa fel
incat sa mai am loc si de amprentele mele personale…
Cata dreptate ai... De multe ori mi s-a intamplat sa-mi fie dor de mine cea dinainte, cea optimista si increzatoare... dar oamenii si viata m-au schimabat. Cred ca acest lucru este inevitabil.
RăspundețiȘtergereLegat de finalul postarii, se potriveste foarte bine un citat care mi-a ramas intiparit in minte din Iona de Marin Sorescu:"Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul."
Te pup:*
Foarte frumos citatul si se potriveste perfect:). Ai dreptate,este inevitabil,nu putem ramane neclintiti in fata vietii...insa uneori platesti prea scump pentru...nimic. Te pup!
ȘtergereToate sunt trecatoare , asta e vorba bunicei mele.Nu mai pune la suflet pe toata lumea ,mai pune si in dos.
RăspundețiȘtergereLa un moment dat vei ajunge sa deosebesti si sa stii pe cine trebuie si merita sa bagi in sufletul si pe cine trebuie sa-l ocolesti.
Asa am invatat si eu .
Vorba aia : "Din greseli inveti "
Te pup si nu uita " Nu moare calul cand vrea lupul ".
.Bunica ta are dreptate,toate sunt trecatoare...dar pana trec...! Imi place zicala cu calul:D,am s-o tin minte:).Te pup!
Ștergerepacat ca lucrurile frumoase ni se par atat de mici si lucrurile urate atat de gigantice incat uitam esenta vietii si ne cufundam in prapastia durerii provocata de rau:(
RăspundețiȘtergereMare adevar ai grait!:-*
Ștergere